Pablo Neruda

  

    Spre rusinea mea, pana de curand, nu am stiut nimic de Pablo Neruda .... l-am descoperit citind o carte a lui G.G. Marquez intr-o descriere de mare inspiratie....incat am dat fuga la google si am aflat....ca a fost poet si om politic chilian, a murit in 1973 dupa ce in '71 primise premiul Nobel  pentru literatura, ca e cel mai citit poet sud-american si ca volumul sau cel mai cunoscut, aparut cand avea 20 de ani  "Douazeci de poeme de dragoste si un cantec de deznadejde" si s-a vandut in peste un milion de exemplare de la aparitie....plus ca

 

 Marquez descrie destul de plastic cum tineri indragostiti din intrega lume vin in pelerinaj la casa poetului din Isla Negra, un loc idilic pe malul oceanului dar care se cutremura (la modul cel mai real cu putinta) la fiecare 10-15 min, avand drept ghid turistic cele douazeci de poeme de dragoste ale lui....nevrand altceva decat sa-l vada o clipa, intrucat Neruda "obisnuia sa-si faca aparitia purtand un poncho multicolor si o caciula de munte, mare si lent ca un papa" , era deasemenea un specialist in delicatesele lumii, stia sa le prepare avand un cult al mancarurilor rafinate......

asadar date destul de impresionante care ar fi facut pe oricine curios si ca atare am pornit in cautarea lui Neruda prin librarii....si culmea nu am gasit nimic desi cateva aparitii au fost editate si la noi in tara....cred ca trebuie sa iau anticariatele la rascolit.....deocamdata singura alinare mi-a fost netu' .....am gasit pe citatepedia.ro cateva poezii traduse si am simtit nevoia sa v-o impartasesc pe aceasta....

asadar.......

  Cine moare

"Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei,
urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii;
cine nu-şi schimbă existenţa;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte.

Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru.

Moare câte puţin cine evită pasiunea,
cine preferă negrul pe alb şi punctele pe "i" în locul unui vârtej de emoţii,
acele emoţii care învaţă ochii să strălucească,
oftatul să surâdă şi care eliberează sentimentele inimii.

Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis;
cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile "responsabile".

Moare câte puţin cine nu călătoreşte;
cine nu citeşte;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuşi.

Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat.

Moare câte puţin cine-şi petrece zilele plângându-şi de milă şi detestând ploaia care nu mai încetează.

Moare câte puţin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs
şi cine nu răspunde chiar dacă cunoaşte întrebarea.

Evităm moartea câte puţin, amintindu-ne întotdeauna că "a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.

Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.

Totul depinde de cum o trăim...

Dacă va fi să te înfierbânţi, înfierbântă-te la soare.
Dacă va fi să înşeli, înşeală-ţi stomacul.
Dacă va fi să plângi, plânge de bucurie.
Dacă va fi să minţi, minte în privinţa vârstei tale.
Dacă va fi să furi, fură o sărutare.
Dacă va fi să pierzi, pierde-ţi frica.
Dacă va fi să simţi foame, simte foame de iubire.
Dacă va fi să doreşti să fii fericit, doreşte-ţi în fiecare zi..."